La sfârșitul lunii septembrie, în fața sălii de sport, un tată ține în mână o pereche de ghete de fotbal prea strâmte și se uită la ele ca la o factură neașteptată. Fiul lui a crescut două numere de la vară, iar antrenorul a spus clar că nu are voie să joace în ghete mici. Întrebarea e veche: cumperi nou, cu garanție și cu mirosul acela de cutie deschisă, sau cauți ceva purtat, de la părintele altui copil care a crescut deja din ele? Niciuna dintre variante nu e greșită. Fiecare are cazurile ei bune și cazurile ei proaste, iar diferența se face de obicei cu un metru de croitorie, un pic de răbdare și câteva întrebări puse la timp.
De ce echipamentul unui copil nu seamănă cu al unui adult
Un adult își cumpără pantofi de alergare și îi poartă doi ani. Un copil schimbă mărimea de două ori pe an, uneori mai des, iar tălpile lui se dezvoltă într-un ritm care nu așteaptă contul de economii al familiei. Prin urmare, calculul de rentabilitate se schimbă: nu mai întrebi cât ține obiectul, ci cât de mult îl poate folosi copilul înainte să-i devină mic.
Mai e și diferența de intensitate. Un copil de opt ani nu aleargă cu viteza și cu greutatea unui adult, deci nu strică echipamentul în același fel. În schimb, îl scapă prin curtea școlii, îl uită în autobuz, îl lasă ploii și îl poartă la plimbare, la fotbal și la joacă în aceeași zi. Dacă pui lângă toate acestea faptul că majoritatea sporturilor de copii se practică în grup, unde fiecare vrea să arate ca ceilalți, înțelegi de ce alegerea nu e doar despre bani.
Un criteriu de bun-simț: separă obiectele de care depinde siguranța de cele care țin de confort sau de stil. La prima categorie intră casca, apărătorile, încălțămintea cu bună susținere a gleznei, saltelele de protecție. La a doua, tricourile, șortul, geanta, mănușile obișnuite. Cu prima categorie ești mai prudent, cu a doua poți fi mai relaxat.
Argumentele pentru cumpărarea unui echipament nou
Prima grijă a părinților este ca obiectul să fie sigur și să se potrivească piciorului sau capului. Echipamentul nou vine cu etichetă de mărime, cu garanție, cu posibilitate de schimb dacă nu se potrivește. Încălțămintea, de exemplu, are un profil al tălpii care se tocește cu timpul, iar o pereche purtată mult își pierde amortizarea chiar dacă arată bine.
Cine caută o pereche potrivită pentru sport poate parcurge mai întâi alegerea echipamentului potrivit, o secțiune în care subiectul e luat pe categorii, apoi merge în magazin cu o idee clară despre ce are nevoie. Un magazin bun de articole sportive are vânzători care știu să vadă cum calcă un copil și să recomande un model potrivit. Nu cumpăra niciodată seara, după un antrenament, o pereche pe care copilul n-a încercat-o cu șosetele sportive pe picior.
Un plus al echipamentului nou: copilul se simte important. O pereche proaspătă de ghete, un tricou care miroase a stofă nouă îl pot motiva să meargă la antrenament cu mai mult chef. Nu e un argument de ignorat, mai ales la începuturi, când copilul își caută locul în echipă. Dezavantajul este evident: prețul, care se amortizează slab dacă piciorul crește repede.
Ce se poate cumpăra second-hand și ce se evită
Piața de echipament purtat este bogată, de la anunțuri de vecini la târguri organizate de cluburi sau de școli. Se găsesc lucruri foarte bune: tricouri, treninguri, rucsacuri, mănuși, bicicleta unui copil care a trecut la una mai mare, patine abia folosite. Acolo unde obiectul nu atinge direct siguranța și nu se deformează cu uzura, cumpărarea unuia purtat are doar avantaje.
Atenție la ce se uzează invizibil. Casca de bicicletă care a suferit o lovitură poate arăta perfect, deși materialul din interior și-a pierdut capacitatea de a absorbi un nou impact. Încălțămintea cu talpa lăsată într-o parte arată că proprietarul anterior calca într-un fel anume și poate trăda copilul tău, obligându-l să calce la fel. Pentru astfel de obiecte, mai bine nou sau cel puțin primit de la cineva cunoscut, care poate spune cum a fost folosit.
Dacă îți propui să cumperi second-hand, pregătește-ți o listă scurtă de verificări: cusături, închizători, talpă, curea, urme de lovituri, miros de mucegai. Cere poze din mai multe unghiuri și întreabă de ce se vinde. Un răspuns sincer, de felul lui a crescut din ele, e semn bun. Un răspuns încurcat, mai puțin.
Încearcă obiectul chiar la întâlnire, dacă ai ocazia. O jachetă de ploaie se testează cu fermoarul tras de câteva ori, un ghiozdan sportiv cu bretelele reglate până la capăt, o pereche de patine cu sireturile strânse și cu copilul în picioare. Dacă vânzătorul nu te lasă să verifici, ia în calcul că, odată plecat de acolo, nu mai poți returna nimic. Negociază cu politețe: un obiect purtat nu se vinde la preț de magazin, iar vânzătorii cinstiți se așteaptă la o mică discuție. Nu pune însă presiune pe un părinte care vinde din motive personale, pentru că vestea merge repede în comunitățile mici, iar o bună reputație face drumul schimburilor mai ușor.
Împrumut, schimb și cluburi: soluția dintre cele două
Între a cumpăra nou și a cumpăra purtat există și un teren intermediar, pe care îl folosesc tot mai multe cluburi. Echipamentul se dă cu chirie sezonieră sau se împrumută pentru primele luni, până când copilul și părinții văd dacă sportul îi ține. Pentru patinaj, schi sau echitație, unde investiția e mare, e o variantă înțeleaptă.
Merită să te interesezi și de schimburile dintre părinți. Un grup de la școală sau din cartier, în care se poate lăsa o pereche de ghete și se poate lua alta într-o mărime mai mare, funcționează uimitor de bine. Ai nevoie doar de un mesaj în grupul clasei și de o cutie în care strângeți lucrurile. Antrenorii știu adesea cine are ce în pivniță și pot face legătura.
Cumpărarea în grup, la comandă comună, aduce uneori reduceri sau măcar ajută la comparat prețuri. Nu te lăsa însă dus de entuziasm: o ofertă pentru zece perechi nu înseamnă nimic dacă mărimea copilului tău nu se află printre ele. Mai bine să te întorci cu mâna goală decât cu un obiect ce stă într-un dulap.
La finalul sezonului, nu arunca ce nu mai încape. Spală, usucă și ține deoparte lucrurile care sunt încă în stare bună și oferă-le mai departe, unui frate mai mic, unui văr, unei echipe de copii care are nevoie. Un obiect trecut din mână în mână, bine îngrijit, face mai multe sezoane decât ar spune eticheta, iar copilul învață o lecție simplă despre grija pentru lucruri.
Echipamentul trebuie să urmeze vârsta, nu invers
Un lucru pe care părinții îl află târziu: ce se potrivește unui copil de cinci ani nu se potrivește unuia de zece, iar echipamentul ales greșit poate chiar descuraja. O rachetă prea grea, un balon prea mare, o bicicletă care trebuie să fie o mărime peste ca să mai țină un an transformă un joc într-o corvoadă. Copiii mici se plictisesc repede de obiectele care le cer efort în plus, iar cei mai mari se rușinează dacă folosesc ceva care arată vizibil prea copilăresc sau prea uzat în fața colegilor de echipă.
Pentru cine vrea să înțeleagă ce activități se potrivesc la fiecare etapă de creștere, un material de pe jurnal24.eu despre sport poate fi un punct de plecare util, mai ales dacă ești la prima experiență. Citește-l înainte de a cheltui bani, nu după, și vei vedea că unele obiecte scumpe nu sunt necesare deloc la început.
Gândește-te la un echipament de bază care să acopere primul an, fără accesorii în plus. Copilul care începe înotul are nevoie de cască, ochelari și costum de baie, nu de geanta cu șase compartimente. Cel care începe fotbalul are nevoie de ghete, apărători și tricou, nu de o minge de concurs. Dacă după trei luni dorește să continue, adaugi, iar alegerea devine mai ușoară pentru că antrenorul și copilul știu ce lipsește.
Un plan simplu, în patru pași, înainte de a scoate portofelul
Începe cu antrenorul sau cu profesorul de sport. El știe ce îi trebuie copilului în sală sau pe teren și poate preveni cumpărături inutile. Notează cu exactitate mărimile, de preferat măsurate seara, când piciorul e mai umflat, și lasă un dram de loc, de obicei de lățimea unui deget, pentru creștere, fără să exagerezi.
Hotărăște apoi bugetul pe două coșuri: ce cumperi nou, pentru siguranță, și ce poți lua purtat sau împrumutat. Ține un carnet în care notezi ce ai cumpărat, când și cât a ținut, și vei avea la anul o hartă clară pe care o poți arăta și altor părinți. Adaugă la final o regulă de familie: obiectul se spală și se usucă după antrenament, nu rămâne în geantă peste noapte.
Mâine, la prima oră, măsoară piciorul copilului și întreabă-l care parte a echipamentului îl incomodează cel mai mult. Cea mai bună achiziție e cea la care el nu se mai gândește în timp ce aleargă.
