Ne amintim bine prima săptămână a unui proiect nou: un caiet cu pagini noi, o listă cu patruzeci de lucruri de făcut și sentimentul că toate sunt urgente. Cei mai mulți dintre noi începem așa, cu entuziasm mare și cu resurse mici. Banii sunt puțini, timpul e împărțit cu un alt serviciu, iar echipa se rezumă la doi oameni și o conversație lungă de seară. Scriem aici câteva lucruri pe care le-am văzut funcționând la început de drum, în ton de eseu, fără rețete și fără promisiuni, doar cu observații despre cum tai o listă și cum împarți munca.
Lista pe care o scriem toți în prima săptămână
Lista are mereu aceleași ingrediente: un nume, un logo, un site, o pagină de socializare, un prim client, o prezentare pentru investitori, o strategie de marketing. Fiecare punct pare logic și niciunul nu e prost. Problema e că nu toate sunt la fel de apropiate de ceea ce contează, adică de un om care are o problemă și te ajută să o rezolvi.
Observația noastră personală este că prima listă e aproape întotdeauna despre noi, nu despre client. Ne ocupăm de nume pentru că e plăcut, de logo pentru că se vede, de prezentare pentru că ne dă senzația de progres. Clientul apare undeva pe locul unsprezece.
Un exercițiu simplu: taie jumătate din listă fără să te gândești prea mult, apoi mai taie o treime. Ce rămâne se apropie de esență. Restul nu dispare, doar așteaptă.
Mai ținem minte și o seară în care am scris lista pe un perete, cu hârtii colorate, doar ca să constatăm dimineața că nu mai înțelegem jumătate din ce am notat. A fost lecția că o listă bună nu e lungă, ci citibilă. Dacă nu o poți parcurge în două minute, ea nu mai servește deciziilor.
Cine face ce, când nu aveți bani pentru roluri
Într-o echipă foarte mică nu există departamente. Există două sau trei persoane care fac tot, uneori prost, uneori bine, de multe ori pe repede înainte. Greșeala frecventă este să lăsați rolurile să se amestece, astfel încât fiecare face puțin din toate și nimeni nu răspunde de nimic.
Nu e nevoie de titluri pompoase. E suficient să decideți, pe o foaie, cine duce discuțiile cu clienții, cine construiește produsul, cine ține evidența banilor și cine ia decizia finală când vă certați. Da, la un moment dat vă veți certa, și e sănătos să știți dinainte cum o rezolvați.
Rolurile se pot schimba după trei luni. Important e ca ele să existe măcar pentru perioada asta, ca să nu vă trezească dezordinea într-o dimineață cu trei sarcini nefăcute.
Dacă ești singur fondator, rolurile nu dispar, doar se mută în capul tău. Atunci e util să ai un prieten sau un mentor cu care să discuți o dată pe săptămână, tocmai ca să nu devii propriul tău cenzor. Un om din afară pune întrebări pe care tu nu mai ai răbdare să ți le pui.
O întâlnire scurtă care ține echipa împreună
Am învățat, pe pielea noastră, că nu comunicarea lungă ține o echipă împreună, ci cea regulată. O jumătate de oră în fiecare luni dimineață: ce am făcut săptămâna trecută, ce facem în aceasta, ce ne blochează. Fără prezentări, fără slide-uri, cu o ceașcă de cafea.
Dacă vă întrebați cum se leagă oamenii într-un proiect care abia începe, merită să parcurgeți secțiunea Echipă de pe startupinfo.eu, unde sunt tratate pe rând teme legate de fondatori, colaborare și împărțirea muncii. Nu înlocuiește discuția dintre voi, dar vă oferă un vocabular comun, iar un vocabular comun scutește multe neînțelegeri.
Notați deciziile luate, într-un singur document, cu data lor. Peste șase luni nimeni nu își va mai aminti de ce ați ales o variantă în loc de alta, iar documentul va vorbi în locul memoriei.
Un lucru pe care îl repetăm între noi: nu orice întâlnire trebuie să se termine cu o decizie, dar orice întâlnire trebuie să se termine cu un nume lângă fiecare sarcină. Fără nume, sarcina rămâne a tuturor, deci a nimănui. Pare mărunt, însă o echipă mică se scufundă tocmai din lucruri mărunte.
Produsul: ce tăiem din listă și ce păstrăm
Produsul este, pentru mulți fondatori, locul unde pofta de perfecțiune lovește cel mai tare. Se adaugă funcții, se rafinează aspecte, se amână lansarea cu încă o lună, apoi cu încă una. Între timp, nimeni din afară nu a văzut nimic.
Întrebarea de care ne ținem noi este: care este cel mai mic lucru pe care un om l-ar folosi și ar spune că i-a ușurat ceva? Dacă răspunsul e o pagină, o foaie de calcul sau un formular, atunci aceea este prima versiune. Ce nu servește direct acestui scop merge pe lista de după.
E dificil să tai din propriul proiect, pentru că ți se pare că tai din tine. Dar o funcție lăsată pe mai târziu nu este o funcție pierdută, ci una care își așteaptă momentul.
Un truc care ne-a ajutat: scrieți pe o foaie, în trei rânduri, cui se adresează produsul, ce problemă rezolvă și cum aflați că a funcționat. Dacă nu puteți completa cele trei rânduri fără să ezitați, înseamnă că încă nu sunteți pregătiți să construiți mai mult. Mai bine mai discutați cu oameni, înainte să mai scrieți cod sau să mai comandați materiale.
Un prototip făcut din ce există deja
Cu resurse puține, ne place să folosim ce există deja. Un formular online în loc de o aplicație, o foaie de calcul în loc de o bază de date, o conversație pe e-mail în loc de un sistem de comenzi. Nu e elegant, dar funcționează, și mai ales te lasă să înveți repede.
Nu trebuie să cheltuim bani pe unelte scumpe înainte să știm dacă produsul interesează pe cineva. Putem face primele zece vânzări manual, cu mâna, și să vedem ce se întâmplă. Ceea ce repetăm de zece ori devine apoi candidat la automatizare.
Un prototip prost făcut, dar testat cu clienți reali, valorează mai mult decât unul frumos, dar ținut în sertar.
Avem și o mică regulă a noastră: nu cerem părerea prietenilor despre produs, fiindcă ei ne iubesc prea mult ca să fie sinceri. Cerem părerea oamenilor care ar putea plăti. Aceștia nu se simt datori cu nimic, deci sunt mai direcți, iar direcțiunea lor ne economisește luni de drum greșit.
Ce ne spun primii clienți, dacă îi ascultăm
Când primul client scrie, avem tendința să ne grăbim să explicăm. Ne apărăm ideea, ne justificăm alegerile, completăm lipsurile. Ar fi mai bine să tăcem și să întrebăm. De ce ai încercat produsul? Ce ai făcut înainte? Ce ți-a lipsit?
Răspunsurile acestea ne arată, uneori brutal, cât de departe suntem de versiunea din mintea noastră. Dacă ți se pare că ai tot ce trebuie, citește și despre felul în care se gândește un produs de la zero, în materialele despre produs de pe startupinfo.eu, unde găsești teme legate de validare și de versiunile timpurii.
Notează cuvintele clienților exact așa cum le folosesc. Cu timpul, ele devin textul de pe site și răspunsul la întrebarea cea mai grea: ce vindem, de fapt?
Mai e un obicei bun: după fiecare conversație cu un client, scrieți imediat trei rânduri, ce ați aflat, ce v-a surprins, ce schimbați. Peste o lună, caietul acesta valorează mai mult decât orice studiu de piață de care nu v-ați permite. Banii puțini obligă la curiozitate, iar curiozitatea e o monedă care nu se cheltuiește.
Ritmul care nu te arde
La început de proiect, mulți lucrează după orele de serviciu, în weekenduri, cu cafea multă și somn puțin. Este un ritm care merge o lună, poate două, apoi dispare tot entuziasmul. Resursele puține nu înseamnă doar bani, ci și energie.
Stabiliți câteva ore fixe pe săptămână dedicate proiectului și protejați-le. Respectați și zilele în care nu lucrați, fiindcă oboseala se vede în deciziile pe care le luăm. Un fondator epuizat nu devine mai productiv, doar mai nervos.
Spuneți-vă onest, unul altuia, când nu mai puteți. Echipa mică are avantajul că poate recalibra planul în aceeași seară, fără aprobări.
Cât despre sărbătorirea reușitelor mici, nu o lăsați la urmă. Primul client plătitor, prima recomandare, prima zi în care produsul a mers fără intervenția voastră, toate merită o oră liberă și o cină bună. Entuziasmul se hrănește din momente ca acestea, mai mult decât din motivație pură.
Ce rămâne de făcut de mâine
Dacă ar fi să alegem trei gesturi, ar fi acestea: tăiați jumătate din listă și păstrați primii pași, stabiliți cine răspunde de ce și programați o întâlnire scurtă în fiecare săptămână. Restul se aranjează pe parcurs. Nu e nevoie de bani mulți ca să începi bine, ci de câteva decizii simple, luate împreună și ținute cu răbdare. Iar lista cea lungă va fi acolo și peste o lună, doar că ceva mai scurtă.
